În prezent, pe piață există două tipuri de sisteme de frânare: frâne cu tambur și frâne cu disc. Frânele cu tambur constau dintr-un cilindru principal de frână, piston, saboți de frână și un tambur. La frânare, lichidul de frână de înaltă presiune din cilindrul principal de frână împinge pistonul, care, la rândul său, aplică forță asupra a doi saboți de frână în formă de semilună. Acești pantofi presează pe peretele interior al tamburului, iar forța lor de frecare oprește rotirea tamburului de frână, realizând efectul de frânare.
Pentru frânele cu disc, la frânare, lichidul este presat atât în cilindrii interiori, cât și în cei exteriori ai roții. Pistoanele din acești cilindri, sub presiune hidraulică, presează două plăcuțe de frână pe un disc de frână. Cuplul de frecare rezultat realizează apoi frânarea. În linii mari, frânele cu disc pot fi clasificate în tipuri de disc etrier și tipuri de disc complet.
Frânarea de urgență nu este același lucru cu frânarea obișnuită. Frânarea de urgență se referă la răspunsul rapid al șoferului, folosind sistemul de frânare corect atunci când se confruntă cu situații bruște în timpul conducerii, pentru a opri vehiculul pe cea mai scurtă distanță posibilă. Frânarea de urgență poate provoca daune relativ semnificative sistemului de frânare al mașinii în comparație cu frânarea obișnuită. În schimb, frânarea normală, care implică cel puțin apăsarea pedalei de frână pentru a decelera, permite o decelerare mai graduală și are ca rezultat o uzură mai mică a sistemului de frânare.
Principalele efecte ale frânării de urgență includ uzura pneurilor, uzura plăcuțelor de frână, deformarea la impact a sistemului de suspensie și deteriorarea potențială a componentelor antrenate ale sistemului de transmisie. În plus, nu numai că are un impact asupra sistemului de frânare prin rodare, dar crește și sarcina de impact asupra șasiului și a motorului. Prin urmare, vehiculele ar trebui să mențină o distanță de urmărire sigură și să fie conduse cu prudență în timpul tranzitului.
